marți, 27 martie 2012

Basarabia (ucraineană Бесарабія, rusă Бессарабия, bulgară Бесарабия, turcă Besarabya, germană Bessarabien) este denumirea dată de Imperiul Rus în 1812 teritoriului voievodatului Moldovei dintre Prut şi Nistru anexat prin Tratatul de la Bucureşti din 1812, odată cu raiaua Hotinului şi cu Basarabia istorică (în limba turcă Bugeac) cedate de Imperiul Otoman la încheierea războiului ruso-turc dintre 1806-1812. Faptul că a fost cedat Rusiei şi o parte din teritoriul voievodatului, în ciuda tratatului moldo-otoman care garanta integritatea Moldovei, se datorează dibăciei negociatorului francez Gaspard Louis de Langeron care servea interesele țarului.
Geografie
Suprafaţa Basarabiei este de 44.422 km², dintre care 33.843 km² aparțin Republicii Moldova, iar 10 579 km² aparţin Ucrainei. Distanţa de la punctul cel mai nordic la cel mai sudic este de 350 km, iar de la cel mai apusean la cel mai răsăitean este de 150 km. Punctele extreme sunt: Basarabia :
Nord: Măzăricea, pe Nistru
Sud: Ostrovul Limba, la ieşirea în mare a braţului Chilia
Vest: Pârâul Răchiţa mare, care o desparte de Bucovina
Est: cordonul litoral de la Bugaz, la gura Nistrului.
Republica Moldova :
Nord: Naslavcea
Sud: Giurgiuleşti, pe Prut
Vest: Criva, Briceni, pe Prut
Est: Palanca, Ştefan Vodă, pe Nistru.
Istoricul numelui
Iniţial numele Basarabia a fost dat ţării Româneşti, datorită dinastiei întemeietoare a acestui voievodat, familia Basarabilor. Aceştia, în luptele lor împotriva Tătarilor între 1328 şi 1342, au luat în stăpânire stepa cuprinsă între Carpaţii Vrancei - Dunăre - Marea Neagră şi o linie mergând de la confluenţa Trotuşului cu Siretul la capul Codăeşti (la sud de Cetatea Albă, nu departe de gura Nistrului). Ulterior acest teritoriu a fost cedat în secolul al XIV-lea de Alexandru Basarab voevodatului Moldova, în cadrul căruia i-a rămas numele de Basarabia. În 1484, Turcii cuceresc malurile Dunării şi Mării Negre cu cetăţile-porturi Chilia şi Cetatea Albă, iar în 1538 cuceresc Tighina şi restul teritoriului de acum încolo numit de ei Bugeac, dar de restul Europei şi de români Basarabia. Aceasta a fost Basarabia istorică până în 1812. În 1713, Turcii iau în stăpânire şi cetatea Hotinului cu ţinutul dimprejur, dar acest ţinut nu făcea încă parte din Basaabia atunci, numele acesta limitându-se încă la ceeace numim astăzi Bugeac. Basarabia (galben, otomană) până în 1812. Abia în 1812, când Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut şi Nistru, pe care l-a alăturat ţinutului Hotin şi Basarabiei/Bugeacului luate de la Turci, a fost acest ansamblu numit Basarabia, cu prilejul transformării sale într-o gubernie împărţită în zece ţinuturi (Hotin, Soroca, Bălţi, Orhei, Lăpuşna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia şi Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chişinău. Teritoriul Basarabiei astfel extins spre nord până la Hotin coincide parţial cu teritoriul Republicii Moldova, în timp ce partea de sud (Bugeac) şi cea de nord (cea mai mare parte a fostului judeţ Hotin) intră astăzi în componenţa Ucrainei.
Unirea de la 1918
Basarabia ca parte a României Harta etnică a Basarabiei (1930) Harta etnică a Basarabiei de Sud (Bugeac) pentru anul 1930 Declanşarea revoluţiei ruse din februarie 1917 a însemnat şi începutul destrămării Imperiului, naţionalităţile ne-ruse revendicând autonomia. Lovitura de stat din octombrie 1917 când partidul bolşevic a preluat totalitatea putereii în Rusia mulţumită înţelegerii dintre comunişti şi germani, a dus la armistiţiul apoi pacea de la Brest-Litovsk, prin care Lenin le ceda germanilor Ţările baltice, Bielorusia şi Ucraina. În acest context, liderii din Sfatul ţării nu mai puteau conta, pentru a garanta pacea civilă şi recoltele în Basarabia, decât pe armata română, care, rămasă singură pe frontul de est după retragerea Ruşilor, fusese şi ea nevoită în cele din urmă să accepte armistiţiul cu germanii la 9 decembrie 1917. Aflată în retragere prin Basarabia, armata rusă a început să jefuiască, să violeze şi să omoare populaţia civilă băştinaşă, fruntaşii basarabeni fiind asasinaţi de către organizaţiile comuniste. În aceste condiţii la 22 decembrie 1917, Sfatul ţării a cerut guvernului român aflat la Iaşi să trimită armata să restabilească ordinea. Trupele aliate, conduse de generalii Broşteanu (român) şi Berthelot (francez) au trecut Prutul în ziua de 10 ianuarie 1918 reuşind eliberarea Chişinăului de jefuitori la 9-16 ianuarie 1918 pentru ca în câteva zile să elibereze complet Basarabia. La 24 ianuarie 1918, Sfatul Ţării proclamă independenţa Republicii Democratice Moldoveneşti. Dar în lunile ce urmează, pe lângă atacurile bolşevice venite din teritoriul de peste Nistru controlat de germani, apar şi pretenţii teritoriale din partea Ucrainei, şi ea proclamată independentă. Sfatul Ţării începe atunci să manifeste intenţii de unire cu România, care sunt exprimate şi prin "moţiuni de unire votate de diferite judeţe (Soroca, Bălţi)". Până la urmă, unirea cu România a fost hotărâtă de Sfatul Ţării la 27 martie 1918 prin 86 de voturi contra 36 (pentru menţinerea independenţei) şi 3 abţineri.
Revenirea la România din 1941
După intrarea României în cel de-al doilea război mondial, sub comanda lui Ion Antonescu, care a dat celebrul ordin: Soldaţi, vă ordon, treceţi Prutul!, Basarabia s-a întors în componenţa statului român timp de încă trei ani. În decursul acestor trei ani însă, ţinutul este administrat militar, iar populaţiile suspectate de a fi colaborat cu puterea sovietică (precum şi țiganii şi evreii, indiferent de atitudinea lor) sunt supuse la rândul lor la jafuri, asasinate şi deportări în Transnistria. Armata română împreună cu cea germană au comis crime pe teritoriul Basarabiei şi au organizat lagăre de concentrare pentru exterminarea evreilor şi ţiganilor din România. În eliberarea Basarabiei s-a folosit principiul scopul scuză mijloacele, conform căruia erau necesare atât crimele împotriva populaţiilor civile, cât şi trimiterea Armatei române la măcel până la Stalingrad. Pentru aceste fapte Mareşalului Ion Antonescu a fost judecat de Tribunalul Poporului din Bucureşti, declarat "Criminal de Război", condamnat la moarte şi executat la Penitenciarul Jilava în 1946. În martie 1944 armata sovietică reocupă teritoriile siuate la nord-est de o linie Tighina-Chişinău-Iaşi, iar la 23 august 1944, după trecerea României de partea Aliaţilor, reocupă Basarabia în întregime. Acţiunile antiromâneşti întreprinse de comunişti, ajutaţi de elemente minoritare şovine, împotriva populaţiei civile române în 1940 s-au repetat atât în momentul retragerii armatei sovietice din iunie 1941, cât şi, mult mai intens, după revenirea acesteia în 1944.
Basarabia sovietică
După 1944, organizarea teritorială a rămas cea făcută de Stalin după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părţi. Ocuparea din nou a Basarabiei, Bucovinei şi Ţinutului Herţei a fost urmată pe timp de 50 de ani de o campanie de distrugere a culturii şi memoriei băştinaşilor prin deportări masive, interzicerea alfabetului latin, desfiinţarea bisericilor, teroare şi asasinate. Dacă în 1940 au fost deportaţi zeci de mii de români basarabeni, deportările şi exterminările în masă după 1944 s-au ridicat la peste 120.000 de români moldoveni.
Epoca postsovietică 
După dezmembrarea Uniunii Sovietice, în 1991, fosta Republica Sovietică Socialistă Moldovenească se declară independentă la 27 august 1991 sub numele de Republica Moldova, iar la 2 martie 1992 a fost recunoscută şi de Organizaţia Naţiunilor Unite. Încercările de unire cu România iniţiate din ambele părţi, nu au dus la nici un rezultat, dependenţa economică a ambelor ţări faţă de Rusia, prezenţa pe teritoriul Moldovei a celei de-a 14-a Armată rusă şi şovinismele antagoniste ale populaţiilor conlocuitoare, ducând la un impas politic. Din acest blocaj a ieşit câştigător partidul Comunist care a deţinut majoritatea în parlament până în Aprilie 2009. Potrivit Declaraţiei de independenţă, limba de stat este limba română, dar astăzi constituţia Republicii Moldova, în articolul său 13, numeşte limba de stat moldovenească, în timp ce Academia de Ştiinţe afirmă identitatea lingvistică între limba moldovenească şi limba română, dar foloseşte conform legilor, prima denumire.